Diagnosticul online devine o realitate:)
Ultima modificare facuta in data de August 10, 12:33 pm de Hans Hansel.
Hans Hansel
#1
Ai acordul meu, oricat de bizar ar suna treaba asta:)))
(si da vreau 10 la suta in caz de reusita si vindecare confirmata de 3 doctori licentiati universitar)....
Intr-o nota serioasa.. sper sa fie de folos.. cel mai greu pas..este sa ceri ajutor
Silviu - CSID
#2
Aveti aici libertatea de expunere a tuturor problemelor existentiale, sexuale, reale sau imaginare.
Ma voi stradui sa va raspund in cel mai scurt timp.
Va rog sa luati in calcul faptul ca nu sunt cititor in stele, in palma sau in zatul de cafea, sunt un simplu om in aceasta lume.
Va multumesc!
FITZOASA
#3
Aveti aici libertatea de expunere a tuturor problemelor existentiale, sexuale, reale sau imaginare. Ma voi stradui sa va raspund in cel mai scurt timp. Va rog sa luati in calcul faptul ca nu sunt cititor in stele, in palma sau in zatul de cafea, sunt un simplu om in aceasta lume. Va multumesc!
...asaa..sa spargem gheata, zic.. ..in calitate de administrator, puterea exemplului e cea mai buna, nu? ..am o intrebare: ce sunt frustrarile si cum se trateaza?..si mai ales, cum le definesti ca fiind frustrari si nu altceva?.. ..multumesc!..
FITZOASA
#4
Fitzoasa, raspunsul pentru tine poate suna cam asa: frustrarea este o emotie negativa, care apare atunci cand un obstacol exterior, un eveniment sau o persoana ne impiedica sa ne atingem scopurile. Frustrarea provine din decalajul creat intre asteptarile noastre si rezultatul real al unei acţiuni. Intervine atunci cand acesta din urma este sub asteptarile noastre. Exista doua reactii la frustrare. O prima reatie este constienta. Individul frustrat urmareste cu asiduitate indeplinirea scopului, in ciuda obstacolelor. Al doilea tip, de natura inconstienta, apare cand frustrarea este atat de intensa, incat emotia negativa ameninta integritatea personalitatii. In acest caz, intervin mecanismele de aparare ale eului si situatia este reevaluata. Ex: „e mai bine ca n-am reusit“ sau „seful meu e de vina, nu eu“. Vorbim despre o delimitare si nu o definire. Incadrarea unei emotii ca fiind frustrare se face simplu, prin asocierea evenimentelor cu declansarea emotiilor (unele chiar si cognitive - individul dezvolta ticuri - bate din picioare necontrolat si involuntar). Suplimentar, individul este capabil sa recunoasca momentul aparitiei frustrarii; mai greu este sa accepte realitatea :) Depasirea acestor stari (tratamentul, daca vrei tu) se face gradual, prin urmarea aleatorie a unor actiuni simple, cum ar fi luarea unei pauze din orice actiune intreprinsa, privirea de ansamblu a situatiei, identificarea sursei emotiilor negative, inlusiv a face haz de necaz ajuta :). in general, focusarea pe aspecte reale si pozitive, precum si detasarea de sursa emotiei, ajuta la depasirea frustrarilor. Multumesc pentru intrebare, sper sa iti fie de folos! Take care!
...buun!.. ..cred c am recunoscut anumite cauze si efecte..si nu, nu i vorba despre mine..incerc sa inteleg de unde apare un anumit gen de ura, aproape patologica.. ..cand sustii ca iubesti, admiri, cunosti, respecti pe cineva, ar trebui sa te comporti ca atare, nu?..de ce trebuiesc murdarite, pangarite asemenea sentimente , uneori doar pentru ca ai baut un pahar in plus?!.. ..oameni mici!, ar spune cineva, sec si fara echivoc..