CSID powered by Silviu Nicorescu

Aveti aici libertatea de expunere a tuturor problemelor existentiale, sexuale, reale sau imaginare. Ma voi stradui sa va raspund in cel mai scurt timp. Va rog sa luati in calcul faptul ca nu sunt cititor in stele, in palma sau in zatul de cafea, sunt un simplu om in aceasta lume. Va multumesc!

Fitzoasa, raspunsul pentru tine poate suna cam asa: frustrarea este o emotie negativa, care apare atunci cand un obstacol exterior, un eveniment sau o persoana ne impiedica sa ne atingem scopurile. Frustrarea provine din decalajul creat intre asteptarile noastre si rezultatul real al unei acţiuni. Intervine atunci cand acesta din urma este sub asteptarile noastre. Exista doua reactii la frustrare. O prima reatie este constienta. Individul frustrat urmareste cu asiduitate indeplinirea scopului, in ciuda obstacolelor. Al doilea tip, de natura inconstienta, apare cand frustrarea este atat de intensa, incat emotia negativa ameninta integritatea personalitatii. In acest caz, intervin mecanismele de aparare ale eului si situatia este reevaluata. Ex: „e mai bine ca n-am reusit“ sau „seful meu e de vina, nu eu“. Vorbim despre o delimitare si nu o definire. Incadrarea unei emotii ca fiind frustrare se face simplu, prin asocierea evenimentelor cu declansarea emotiilor (unele chiar si cognitive - individul dezvolta ticuri - bate din picioare necontrolat si involuntar). Suplimentar, individul este capabil sa recunoasca momentul aparitiei frustrarii; mai greu este sa accepte realitatea :) Depasirea acestor stari (tratamentul, daca vrei tu) se face gradual, prin urmarea aleatorie a unor actiuni simple, cum ar fi luarea unei pauze din orice actiune intreprinsa, privirea de ansamblu a situatiei, identificarea sursei emotiilor negative, inlusiv a face haz de necaz ajuta :). in general, focusarea pe aspecte reale si pozitive, precum si detasarea de sursa emotiei, ajuta la depasirea frustrarilor. Multumesc pentru intrebare, sper sa iti fie de folos! Take care!